Nu as fi recunoscut ca trec printr-o depresie postnatala. Retrospectiv, cred ca i-as putea spune astfel: depresie postanatala la barbati. Nimic nu te pregateste pentru venirea unui copil pe lume, indiferent cate carti, forumuri sau sfaturi ai primi.
Si nu cred ca e neaparat din cauza prezentei fizice (epuizatoare in primele luni), atat cat rasturnarea punctelor de reper cu care iti traiai viata de zi cu zi.
Cred ca perioada sarcinii a fost placuta, dar criza a inceput atunci cand casa noastra a trebuit sa ne “tina” pe toti.
Si din toate toate trăirile pe care le-am simtit (bucurie, ingrijorare, oboseala, incertitudine, singuratate), cel mai acut a fost cel in care m-am simtit nefolositor. In plus… pe dinafara.
D.D.
Poate ca e ceva specific barbatilor sa tina sub control si sa asigure “vanatul”, iar cand simt ca alte lucruri devin mai importante, incep sa-si reconsidere valorile – depinde de fiecare cum trece de etapa aceasta. Cred ca pe multi dintre noi, sentimentul de parinte ne aduce la normal – cum ar fi senzatia aceea cand reusesti pentru prima data sa-ti adormi singur copilul.
Vestea buna e ca la al doilea copil e muuuult mai usor.
D.D.
Depresia postnatala la barbati
Asocierea acestor doi termeni: depresie postnatala si barbat este inca destul de greu de “digerat”.
Nu ne place, ne da noua, femeilor, un sentiment de nesiguranța. Ne bazam pe partenerul nostru de viata, pe echilibrul lui emotional, pe capacitatea lui de a asigura mijloacele unui trai decent… Si cumva, este firesc sa fie asa: inca de cand traiam in pesteri, femeia da nastere copiilor si barbatul aducea vanatul pe… piatra. Femeia este vulnerabila, barbatul o protejeaza.
Numai ca astazi nu mai traim in pestera. Hrana este pusa pe masa de catre ambii parteneri din cuplu, in cele mai multe cazuri, si atat femeia, cat si barbatul sunt vulnerabili. Ambii parteneri sunt in egala masura preocupati de aceasta schimbare din viata lor. Singurul lucru care nu s-a schimbat este ca femeia da nastere copiilor.
A spune ca nu exista depresie postanatala la barbati este ca si cum am spune ca barbatii sunt stancile noastre – la propriu! Este absurd sa consideri ca un barbat nu are propriile sale ingrijorari, emotii, vulnerabilitati, in general, si in special atunci cand urmeaza sa devina tatic.
Cum se manifesta o depresie postnatala la barbati
Se manifesta diferit un episod de depresie postnatala la barbati decat la femei? Da, sursa ingrijorarilor este diferita, deci si manifestarile sunt diferite.
Barbatii, de regula, se ingrijoreaza pentru capacitatea de a oferi familiei un trai decent, pentru pierderea libertatii personale, pentru pierderea intimitatii in cuplu, pentru pierderea individualitatii in general.
As spune ca teama pierderii intimitatii in cuplu este pe primul loc in topul ingrijorarilor barbatilor in ciuda faptului ca, de regula, nu prea au sanse sa exprime aceasta teama fata de partenere. Aici ma simt nevoita sa atrag atentia asupra faptului ca procentul infidelitatii odata cu aparitia primul copil este consistent comparativ cu rata infidelitatii in general. Sa spunem ca “ei, asa-s barbatii, niste porci” nu ajuta. Nu de alta, dar nu este un adevar. Nu vorbim despre act sexual, ci intimitate in toata complexitatea sa.
Si simptomatologia difera la barbati. Putin probabil ca un barbat cu depresie postanatala sa stea in pat si sa planga. Mai degraba el se va manifesta prin irascibilitate accentuata, insomnie, comportamente de risc (alcool, tutun, jocuri de noroc, infidelitate etc). Si atunci de ce o numim depresie? Pentru ca depresia este mai mult decat a sta si a plange, pentru ca depresia este mai mult decat ganduri negative ce se repeta la nesfarsit, pentru ca depresia poate fi si una functionala. Adaugam specificantul “postanatala”? Da, apare in relatie cu perioada postnatala pe care AMBII parteneri o traverseaza!
Statistici privind depresia postnatala la barbati
Haideti sa vedem ce spun statisticile: pai nu prea spun. Avem foarte putine studii facute pe acest subiect, putina literatura de specialitate. Si totusi, cu un lucru sunt de acord cercetatorii. Riscul de contagiune afectiva este de peste 90%. Ce inseamna asta? Ca este foarte probabil ca, daca unul din parteneri este depresiv și celalalt trece printr-o suferinta! Poate ca avand informatia asta ne vom gandi mai mult la a ne deschide catre partener referitor la ceea ce simtim si poate ca privind impreuna prin aceeasi fereastra, este posibil sa vedem mai mult decat ceata.
